“Eşti o persoană diferită pentru fiecare om care te cunoaşte.”(Chuck Palahniuk)
Am tot facut multe lucruri, insa nu e prea usor de raspuns la intrebarea “cine simti ca esti?” Putin sau mai mult, dar cu pasiune, au fost mereu alegerile mele, si inima mea a dat OK-ul in tot. In fiecare zi de munca, in fiecare clipa a mea de timp cu mine, in viata familiei si a prietenilor.
Se spune ca suntem media celor 5 oameni cu care ne inconjuram si ne petrecem cel mai mult timp. Nici eu nu stiu cum functionez, insa negociez permanent cu mintea, pentru ca modul in care gandesc imi controleaza emotiile.
Echilibrul vine din alegere si asumare. Si totusi…
”Suntem colectionari de bucati de viata…
Obiecte ce ne aduc zambete sau lacrimi in ochi,
Amintiri ce ne vorbesc despre persoana ce am fost odata,
Experiente ce ne fac mai precauti…
Si dezamagiri…De inima, de suflet, de curaj si lipsa lui…”(Emanuela Aida Ilisia)
Cine simti ca esti?
Ce imagine iti apare in minte?
Raspuns: delfinii din Caraibe
Ce senzatie iti apare in corp?
Raspuns: de toropeala la apus de soare
Ce emotie te cuprinde?
Raspuns: de teama de singuratate.
Altcineva ce a spus ca esti?
Raspuns: nu stiu, nu am ascultat.
Cautam raspunsuri pozitive, chiar dupa ce am experimentat succesul sau infrangerea. Cert este ca nici un raspuns nu ne da o certitudine durabila.Prin simplitatea intrebarii “Cine simt ca sunt?” mintea face presupuneri fundamentale: “Eu sunt cineva.” Mai bun sau mai putin bun, mai tanar sau mai batran, mai mare sau mai mic, mai important sau mai neimportant? Sau o entitate cu fata si corpul tau? Identificarea vine si pleaca dar atentia ei este mereu prezenta.
Eu am inteles ca noi suntem, fara nici o definitie, liberi, intregi, suntem insasi acea atentie fara ca vreun gand despre EU sa se iveasca. Si simt, zi de zi, doar atat : daca nu pot fi “ frumoasa” mai bine sa fiu invizibila.
Tu cine simti ca esti?