“Oricum tu te descurci.” (asa aud, asa pare, dar nu asa e).
Nu m-am hotarat ce relatie sa am cu acest oricum, desi de multe ori am spus : “ oricum o viata am!”.
Nu, nu ma descurc. Nu mi-am facut targetul(ca business), nu mi-am facut tema(in casnicie), nu mi-am facut datoria, in viziunea mea (in rolul de parinte si copil).
In vara ce se vrea uitata, in anul ce se vrea pierdut, ramane doar atat: eu in azi (ma simt)sunt pierduta.
#Interviu
„În ciuda tuturor diferențelor pe care le avem între noi, ceea ce avem toți în comun este faptul că vrem să ne simțim bine cu noi înșine.”
Mda… La fereastra este Luna. Si este plina. Cu acelasi chip ma priveste, dar ma si intreaba: ce vrei sa faci? cum faci pe mai departe? Pe ea nu pot s-o mint frumos si nu doar prefer sa o privesc, doar vreau sa ii explic. Nu pot sa ma simt bine cu mine, daca nu sunt bine cu imprejurul meu. Intuitia ma saboteaza! Ups! Mereu, dar mereu ceea ce conteaza este: “eu vreau!” Ok, in regula! Dar nu se poate, ca mereu sa fie in conditiile tale! Nu se poate sa nu vezi ceea ce este in jurul tau si sa vrei doar sa faci abstractie. Nimic nu mai este ca inainte: unuia ii este teama, altuia i se rupe de virus, altuia i s-a schimbat geografia doar ptr ca are niste reguli de respectat (idioate de altfel) de program si de locatie, altul nu intelege de ce masca si manusi, si tot asa . Ceea ce s-a schimbat in trei,sase luni, de fapt nu va mai readuce normalul(ce ne parea anormal😔) niciodata.
“Relaxat le duci pe toate, cu …” raman doar reclame. Nici o pastila, nici un drog nu cred ca poate sa mai aduca normalitatea. Dau timpul inapoi si constientizez ce am pierdut: normalul!Previziune, echilibru, si poate ceva inovatie in contextul normal. Poate unora le pare invechit. Mie imi aducea echilibru si valoare ( si recunosc ca atunci nu intelegeam).
In dex langa oricum apare indiferent de. Si desi asa pare, de multe ori nu mi-e indiferent nimic…:) Pentru ca eu am inteles: niciodata nu simti ceea ce multora usor le pare. Tu cum te intelegi cu neintelesul ?
P. S. În Danemarca, există biblioteci unde puteți “împrumuta” o persoană în locul unei cărți pentru a-i asculta povestea de viață timp de 30 de minute. Obiectivul?
Lupta împotriva prejudecăților: fiecare persoană are un “titlu”, o etichetă: șomer, refugiat, bipolar, dar ascultându-i povestea îți dai seama când nu trebuie să judeci o carte după copertă.
Un proiect inovativ, strălucit, activ în 15 țări. O inițiativă a organizației The Human Library.
Poate fi acesta un raspuns? 🤔