“Cine da nu trebuie sa-si aminteasca; cine primeste nu trebuie niciodata sa uite.”
Anul trecut, Iepurila mi-a indeplinit o dorinta din (prea) multe gandite… Astazi, imi dau seama ca imi indeplineste dorinta din ultimii (multi) ani. Mereu sarbatorile mele erau alergate, agitate, cumparate, si de fapt era doar o zi de ragaz si de odihna. Ca apoi sa o iau de la capat. Mereu gaseam scuze pentru ca totul era pe repede inainte. Insa, in azi, e totul schimbat…am timp, dar nu pare ca este timpul potrivit.
Astazi, vad multi oameni cu chipul plecat, ingrijorati si indurerati deopotriva de problemele vremurilor pe care le traim. Pierduti parca si neintrezarind vreo speranta. Cu totii stim cum trebuie sa fim, dar nu suntem cum suntem nimeni.
In aplicatia de top, C19, de astazi, incerc parola: “normal”. Nu este din zona “securizata”. Nu mai fac parte din lumea asta. Nu ii mai apartin si nu ii mai sunt conectata. Doua zile pare ca-s eu. Apoi nici nu mai seman cu mine. Sunt in zeci de locuri si de fapt in nici unul. Este necesar sa port masca si sa fac lucruri cu manusi. Si nimeni nu pare scutit.
M-am oprit brusc, nu stiu ce sa gandesc mai intai; ce este bine, dupa ce va trece, cu ceea ce noi toti vom schimba, sau ce este rau, cu gandul la businessul meu. Ce greu ne e sa ne punem pe locul al doilea uneori…si sa nu mai fim egoisti😔…
Mi-e dor de inot si de rutina aia care ma obosea. Mi-e dor de venit tarziu acasa, de alergat 12 din 24. Mi-e dor de nervii lui Andreia, mi-e dor de “torocaiala” lui Aura. Mi-e dor de tot ce eu aveam acum o luna…Sa faci ceea ce iti place, nu simti ca muncesti. Si astazi am facut ce-mi place, dar imi lipseste lipsa timpului🤭.
Nu e un film SF. E pura si trista realitate. Eu, asa cum sunt, o solitara, cred, lupt si ma rog.🙏
PASTE FERICIT!