Episodul 29 #introspectie

Ceea ce ramane in urma ta la finalul unei zile complicate, in care am muncit, am implinit vise, am platit facturi, am dat o mana de ajutor cui a fost nevoie, raman ganduri, si le-am impachetat pe toate, toate cele bune si le-am daruit. Pentru ca azi e despre noi, maine nu se stie… Si cateodata vreau sa stau pe canapea si sa nu mai gandesc(impachetez) nici la prezent sau viitor, ci doar color: sa port sosete cu degete, sa inventez o jucarie, sa umplu viata cu ce vrei sa faci, nu cu ce trebuie.

Cerul de azi dimineata. Soarele va rasari din acelasi loc si cerul, pamantul si fluviul vor fi tot acolo, dar culorile unei noi zile vor fi mereu altele, umbrele vor fi diferite, norii vor avea alte forme… ca si zilele de viata, exact alea care par la fel, dar sunt mereu diferite, cu alte stari, alte intamplari, alte bucurii sau indoieli. Vine si un moment cand trebuie sa realizezi ca nu vei fi nicicum destul de bun si atunci cand ratiunea iti spune “pleaca!”, inima raspunde cu “asteapta!”, intuitia gandeste ca “se poate!”, inima simte ca o “doare”, timpul spune iar ca “trece” iar ratiunea decide ca ai pierdut! Si atunci renunti, nu pentru ca esti slab, renunti pentru ca vrei sa castigi distantandu-te! Este frig afara si vantul ne canta la ferestre cu viteza de iarna grabita.🌬💨

Singurele lucruri pe care le gresesti sunt cele pe care nu indraznesti sa le faci.
Au fost odata aparente si reflexii, probleme si timp insuficient, rasarit fara raspuns, apus cu intrebare, si toate la un loc formau fericirea in culoarea mea preferata.Acum am ramas doar spectator al propriului meu rol, in culoarea nonpreferata, in care obsesia adevarului dauneaza grav bucuriei. Esential sa fii autentic? Nu mai cred .” Nu cauta matura si farasul.Sunt la mine. Am plecat sa-mi fac curat in suflet.”(Chris Simion)
#satraimfrumos

Leave a Reply

Your email address will not be published.