Incep cu o intrebare: tu te-ai putea iubi asa cum esti? Si cu multumiri celui ce a realizat “copia”.
Atunci cand lumea in care traim alege tot mai mult perfectionismul imaginii prin diferite metode, ma intreb cum face sa atinga perfectionismul in gandire, simtire sau doar simplu, prin comportament? Greu de raspuns.
📌Daca originalul meu inseamna a-ti accepta anii si defectele, copia de azi inseamna ceva mai mult: injectat si tatuat ( le accept ca forma de infrumusetare dar nu de substituire a originalului).
📌Daca originalul meu inseamna o tinuta clasica si “curata”, copia de azi 🤔: e cool sa fii fashion, dar de brand.
📌Daca originalul meu inseamna plus valoare celor ce ii am in preajma mea si ma ajuta sa “cresc”, copia de azi inseamna plus profit celor ce ii ai in preajma mai mult de 12 ore.
📌Daca originalul meu e ca nimic nu mi se cuvine ci trebuie “castigat”, azi totul se cuvine.
📌Daca originalul meu inseamna sa fiu EU, cu tine un prieten, sau cu tine un partener, sau cu tine un necunoscut, copia de azi inseamna sa fii o masca pentru un (ne)prieten, un “interes” pentru un partener, sau un chip pentru un necunoscut.
A fi original astazi, nu e la moda, doar masca conteaza si ce poti afisa. Tu te iubesti asa cum esti? Eu, da, ma iubesc asa cum sunt. Ma ador cand reusesc sa updatez lumea “de copiat” la lumea mea, cand nu ma dau dusa de val, cand reusesc sa dau valoare originalului si nu copiei, dar ma si intristez cand nu o fac. Si recunosc, ca o fac, datorita conjuncturii si sistemului, dar imi este jena(de mine).Cert este un lucru: originalul iti ofera confort si libertate, iti da starea de EU, pe cand copia…depinde de tusul din imprimanta😉!