“A trecut 30 , nu am simtit. A trecut 40 , nu am simtit. Dar la 50, la naiba, tare am simtit!”
Vorbeam cu prietena mea zilele trecute, despre sporul pe care il aveam la treaba acum ceva ani si impartaseam amindoua dezamagirea ca nu mai avem viteza a cincea! Incercam noi sa turam motorul dar degeaba. Oare de ce? Tot timpul am crezut ca varsta e doar o cifra in buletin, insa nu prea…Nu-i vorba la noi doua de dorinte, si totusi…Privind in urma , gandindu-ma la programul zilnic de acum 10 ani, regasesc tot atat de multe sarcini de indeplinit ca acum, dar astazi nu mai regasesc acelasi zvac. Ceva gen ca la masini : ajunge la 100km/h in 5,5 secunde ! Ups, da, acum 10 ani . Acum sunt mai domoala, mai rabdatoare, parca vreau lucrul pe care-l fac sa fie mai bun, discutia cu un prieten sa o fac mai in tihna, iar momentele care chiar imi aduc linistea sa mai starui in ele. Asadar, nu cred ca ceva s-a schimbat in ritmul nostru fizic, cred ca este mental. Am urcat pe scara vietii si privind de undeva de sus, implicit privirea de ansamblu ne deschide noi senzatii. Modul in care vedem lumea, pe fiecare treapta din viata, reprezinta schimbarea din noi, de la bun la Bunul sau de la bunā la Buna.
Uneori îmi doresc să pot da timpul înapoi. Nu pentru a schimba ceva, ci pentru a trăi încă o dată unele momente. Reminder pentru oamenii din viata mea ce mi-au lasat un semn si o amintire in acel loc numit inima . Reminder pentru acele momente in care imi tremurau genunchii de drag si radeam fara noima. Sau mai simplu : daca la orice final, de proiect, de perioada din viata, de vacanta chiar , ne punem intrebarea doriti sa salvati modificarile facute si raspunsul e da, atunci inseamna ca ai avut curajul de a-ti asuma, sa fii vulnerabil, sa te arati asa cum esti tu, adica OM, si cred ca e singurul lucru care intr-adevar conteaza, restul sunt doar detalii.