Cand vocea are efectul unui sedativ, cand privirea spune ca o sa fie bine, cand mirosul obrazului este sinonim cu acasa, cand linistea vine din luatul in brate, cand tinutul de mana este obisnuinta, cand iti dispare frica doar prin simpla prezenta, este dragoste autentica, celebrata zi de zi, nu doar in februarie.
Se spune ca iubirea pe care o daruiesti e cea mai frumoasa, cea pe care o primesti e mereu imperfecta. Nu trebuie sa fie perfecta, ci sa-ti dea motive sa te simti intreg. A simti cu cine te simte, a avea grija cu cine iti poarta grija, a va insenina privirea cu zambete, este tot ce conteaza, zi de zi, in orice lume, in orice limba, in orice univers.
Atunci cand dispar gandurile, se aude linistea si vrem clipa aia eterna. “Iubirii profunde, nu-i trebuie o camera, un pat comun si-o hartie ca sa existe, ci doar niste emotii si trairi stabile si ametitoare.”
Si adaug eu: o potriveala fabuloasa.
“Se spune ca tigara, alcoolul si boala
Iti fura ani
De singuratate nu se spune nimic…
Stiu ca avem sute de feluri
De mesaje si apeluri
Un hatis nesfarsit
Dar sunt cuvinte ce nu incap intr-un plic
Prin cabluri lungi si sateliti
Goniti de hoarde de gigabiti
Zambetul meu se pierde complet si moare
Printre comedii…fotografii
Si virtuale elegii
Prezenta ta m-ar bucura mai tare”
Byron-Melancolic