Timpul si-a rarefiat consistenta, orasul freamata de zgomotul insuportabil al linistii, mirosul pomilor infloriti se simte doar cand deschizi geamul la masina, iar noi incercam sa ne pastram echilibrul si justa masura in orice facem. Primavara aceasta are doar liniste, iar timpul curge altfel si nu ne mai uitam la ceas.
Ne-am oprit in loc si nu stim ce sa facem.
Nici eu nu stiu. As suna, sa vorbesc cu…si lista e lunga. Dar, ma gandesc: poate nu e momentul potrivit, poate are o treaba, poate deranjez, poate, si poate, si renunt. Constientizez ca pandemia asta ne-a contaminat pe toti, cu frica. Toti am da bir cu fugitii, ne-am ascunde in cel mai indepartat loc din lume in speranta ca va trece si curand ne vom trezi din acest vis urat. Si apoi, vom vrea sa regasim ce am pierdut sau am lasat voit in urma, sa dam reset normalului din viata noastra. Astazi, am ajuns sa traim nu viata, ci ceea ce nu ne inchipuiam a fi. Si spun doar atat : “fara firimituri suntem pierduti.”(Hänsel si Gretel).
P.S. Si eu imi doresc, exact ca presedintele Trump, sa nu port masca, pentru ca exista un singur gest cu un mesaj universal : zambetul (iar pentru veridicitate este nevoie de toata fata).😉