Episodul acesta vrea sa fie despre cum sa fim functionali intr-o lume care parca, ne-a intors spatele cu totul!
Ieri mergeam la birou, copiii mergeau la scoala, ne faceam planuri de vacanta pentru la vara, ba chiar calcule: ”cum imi schimb masina, sau cum imi redecorez casa? ” Dar azi, si maine, si poimaine si nu stim pana cand, totul este pe dos. Bula mea s-a disipat. Imi pare un lux ceea ce ieri aveam. Traiesc doar in azi, iar in maine ma simt ca-n moarte clinica.
Fake news, real news, cu totii suntem panicati. Ca unii dintre noi am estimat situatia reala si zambetul ne-a disparut de pe chip de ceva timp, ca altii au inteles mai tarziu ca viitorul nu e chiar save, asta probabil face diferenta intre cei ce creeaza si cei ce executa. Dar nu aici este problema. Touch-ul ne lipseste si o sa ne lipseasca mult timp de acum incolo. Distanta asta devine protocolara(chiar daca este foarte sanatoasa) si aduce raceala si retragere in eu-l personal. Distanta asta pare ca ne instraineaza. Devenim egoisti, doar pentru ca problemele personale sunt cele mai mari urgente, devenim agresivi doar pentru ca siguranta personala este prioritara, si astfel devenim roboti doar pentru a trece in siguranta peste o perioada de timp. O luna, doua? Nu stim.
Avem resurse, nu avem? Unii forteaza sa le obtina. Si atunci eu te intreb: tu cum esti in #stauacasa? Ai o jumatate, ai si un “tobosar” ce iti anima viata? Atunci (nu) esti intr-o izolare. Ai ceva playlist carti, playlist music, timp pentru roboteala in spatiul tehnic, timp pentru aplicatii, sau chiar timp de plictisit? Atunci respecti #eustauacasa. Optiunile sunt unice: Netflix, ceva fb, instastory, ceva cursuri despre afaceri online, sau teatru, sau muzee, sau linkedIn dar toate pentru check-in(fara checkout). Pare ca este greu momentul, si chiar este! Dar atunci cand eu-l tau chiar se substituie, doar in acel moment poti sa intelegi. Nu asta este de dorit. Nu a te substitui, inseamna a intelege. A te transpune presupune a intelege izolarea. Da, noi toti o intelegem, fie ca esti single ori in doi, sau family, si ramane acel vis urat din viata noastra. Un vis ce trece, in acea dimineata ce-i urmeaza si aduce cer senin si o noua zi, ce nu se mai afla-n singuratate si izolare si in care totul va fi bine.
Dar ca sa fie bine…
📌nu mai redirectiona mesaje, ci suna si vorbeste.
📌iesi din bula in care ai trait si infrunta cu discernamant realitatea.
📌gandeste-te ca nu problema ta e cea mai importanta si e naspa, ci este a noastra a tuturor , adevarat ca in varianta personalizata.
📌si mai pune-ti pe gand, ca anul acesta Iepurasul nu mai vine, dar pentru nici unul dintre noi. Si atunci intreaba-te: de ce? Cand vom afla raspunsul, probabil ne vom trezi din cosmarul asta. Si vom privi din alta perspectiva viata noastra si timpul nostru.
P.S. #eustauacasa, asadar…”intru in vacanta”! Doar ce vreau, eu asta fac! Dorm, mananc ce poftesc, ma uit la filme, citesc, desenez. Nu fac acte sau calcule, nu fac curat, nu ma uit la ceas, privesc pe fereastra, ma uit in oglinda si ma vad “needitata”. Am timpul pe care nu il aveam niciodata inainte. Dar nu mai e nimic ca inainte…Eram toti fericiti inainte, dar habar n-aveam. Acum statul in casa, tot viata se cheama. Dar suntem intr-o lume obisnuita ce ne este complet straina. Pentru ca emotiile si cum te simti tu in preajma acelor “cativa” oameni din viata ta, este ceea ce conteaza. Cu cine imparti timpul, munca, hobby-ul, adica impreuna