Da, uneori sunt ploaie cu vant, alteori sunt de gheata ca intr-o zi de Boboteaza, dar vreau ca bazarul din sufletul meu sa fie scaldat in soare, chiar si unul fragmentar, dar cald si bland. Asa sunt eu. Si astazi, fata de ieri, atat fac in plus: imi cumpar o crema de fata mai buna, inot pentru mine si nu pentru o medalie in concurs, privesc rutina zilelor nu ca pe ceva repetitiv si plictisitor, ci doar ca pe o normalitate, negociez cu mine insami, inainte de a da frau liber oricarui sentiment, nu de alta dar asa nu am motive sa gasesc alt tap ispasitor :)))
A mai trecut un an…
Am performat? Am trait? Am invatat? Nu stiu. Dar am mai pus acolo cate ceva. Un gand si o povata, mai multe review-uri si ceva aminte de luat in alta viata!
Si inca alte cateva: celulita (ce nu se mai da topita dupa inot), ceva digestie ingreunata dupa cate o pofta culinara, ceva inactivitate dupa mai mult de 24 ore “tras de mine” si lista poate continua. A mai trecut un an si nu mai e ca inainte, sa pot sa-l pun in “nu se vede”. Am constatat ca uneori, bateriile sunt complet descarcate, iar wishlist-ul meu este irealizabil. Acum anii se aseaza: rand pe rand, gand pe gand, ba mai mult, te intreaba : ce ai mai facut? DA, am facut ce am promis si n-am visat ca pot, si da, am facut ce trebuia dar nu ceea ce eu chiar mi-am dorit. Totul este pe repede inainte. Dar eu stiu ca nu mai schimb viteza la fel, ca nu mai vreau blugi rupti, ca nu mai pot manca shaorma cu de toate, ca nu mai vreau ce e in trend, vreau doar ceea ce conteaza.
Este un sfarsit si un inceput(sau invers?). Vrem sa sfarsim tot ceea ce ne doare si sa incepem tot ceea ce noi ne dorim, pentru ca la final nu insumam timpul, doar ne amintim emotia. Firesc si natural, voi fi din nou intre ieri si azi, intr-o stare de neliniste si nostalgie, de cautare si solitudine, de acum si de altadata. Eu si imperfectul meu.
#azieziuamea