\u201cMi-e dor de Cris, a mea !\u201d Asa mi-a spus o drag\u0101 mie. Si mie imi este. Asa eram cand imi eram draga: fara cuvinte, doar cu privire. Si, credeam eu ca sunt in ecuatia de doi, doua necunoscute. Buna la matematica, credeam ca am rezolvat ecuatia: suflete pereche. Nu au nevoie de glas, doar de privire si sunt (acel) \u201cimpreuna\u201d.<\/p>\n
Le-am desenat in pandemie cu gandul la \u201ccum ar fi daca eu as fi (iarasi) ea?\u201d\ud83d\udcac… De astazi ele se regasesc in acel loc numit acasa. Nu doar pensula si daruirea mea insufleteste, ci mai degraba locul unde sunt puse pentru a bucura privirea.
\nSentimentele nu se inventeaza. Stii? Compatibilitatea intre doi oameni se masoara in explicatiile pe care nu trebuie sa le dai, astfel incat sa nu risipesti o viata justificandu-ti sufletul. Le apropiem de inima sau le respingem.<\/p>\n
Comportamentul intotdeauna pleaca din principiile si educatia avuta. Ce si-ar pune omul in locul propriului suflet? Nu stiu… dar eu astazi pun o zi reala si lipsa celui drag mie si incerc sa adun ramasitele zilei. Adevarul si simplitatea constituie cea mai buna tactica. Adevarul e usor de tinut minte, iar simplitatea constituie adevarul.<\/p>\n
Grigore Moisil spunea: \u201co teorema e o scrisoare de dragoste catre un necunoscut, catre acela ce ii prinde nu numai intelesul, ci si toate subintelesurile.\u201d Sau as adauga eu: sa fim pentru jumatate precum aerul, necesari dar neobservati de nimeni si cred ca e un talent cand incerci sa fii acolo unde, chiar suntem necesari. Neinteles? Te rog, rabdare, intelege neintelesul! \ud83d\udc9a<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201cMi-e dor de Cris, a mea !\u201d Asa mi-a spus o drag\u0101 mie. Si mie imi este. Asa eram cand imi eram draga: fara cuvinte, doar cu privire. Si, credeam eu ca sunt in ecuatia de doi, doua necunoscute. Buna la matematica, credeam ca am rezolvat ecuatia: suflete pereche. Nu au nevoie de glas, doar … <\/p>\n