Dimineata incepe cu cafea si rasarit. Seara se termina cu carul mic (sau mare) si cu un biscuit. In intervalul acesta de timp, ramane treaba ce o ai de facut si gandul pentru ceea ce iubesti zi de zi. Punct si de la capat.
\nDeseori ne simtim coplesiti si ne da lumea peste cap, aceasta energie a universului cotidian, ce este din ce in ce mai intensa. Incercam sa ne revenim si sa o luam in directia buna. Ziua se imparte intre da si nu, si vesela si trista uneori, iar noaptea e grea si plina de placeri in milioane de culori.<\/p>\n
Asa incepe povestea. Bazata pe fapte reale, cu sensuri si non-sensuri, dezamagiri sau drame ca mai apoi sa o luam de la capat. Nu sunt trasee clasice. Avem instructiuni : de trait, de muncit, de murit ; am creat un cerc vicios de dependente. Nu mai stim ce e corect si ce nu e. Dar atunci cand ne detasam de la ceea ce am fost pentru a putea fi ceea ce suntem cu adevarat, concluzia e simpla : mai bine fii un nimeni decat ceea ce nu esti.<\/p>\n
Elocventa cu care dispersam cuvinte si sensul lor, intr-o schimbare permanenta de atitudine, doar o tulburare bipolara ar putea-o explica. Si ne putem considera norocosi daca doctorul ne prescrie doar pastilele astea. Societatea e mult mai bolnava, iar randul de la farmacie este foarte lung :))) Iar mai apoi, ca intr-o zi, vom renunta la toate care n-am putut si vom trai cu amintirile adunate. Important e sa nu ne pierdem intre dependente si dor.
\nAs fi vrut sa fiu clepsidra… doar pentru a incepe de la inceput.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dimineata incepe cu cafea si rasarit. Seara se termina cu carul mic (sau mare) si cu un biscuit. In intervalul acesta de timp, ramane treaba ce o ai de facut si gandul pentru ceea ce iubesti zi de zi. Punct si de la capat. Deseori ne simtim coplesiti si ne da<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":313,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_monsterinsights_skip_tracking":false,"_monsterinsights_sitenote_active":false,"_monsterinsights_sitenote_note":"","_monsterinsights_sitenote_category":0},"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/312"}],"collection":[{"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=312"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/312\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":314,"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/312\/revisions\/314"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/313"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=312"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=312"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/kriss.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=312"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}